LU SCARPARU TE LU TIAULU di Franco Candido

Cap. VIII (Parte D)

 

Mesciu Giuanne a conclusione se turnàu te retu.

  • Ma ce sta dici? – li tisse pigliannulu pe’ nu razzu. – àzzate e nu fare lu fessa!

  • None, te veru sta dicu! – schiddràu lu condottieru te Luciferu sempre cchiù stizzatu. – Anzi sai ce te ticu: tirame lu razzu cchiù forte ca, fra tutti e ddoi, pote éssire ca nci la facimu ne lu tiramu! Tira! Tira!

  • Sta tiru! Sta tiru! – tisse iddhru tirannuli lu razzu cu tutta la forza. – Ma nu bete ca sta me pigli pe’ fessa, no? Nu bete ca oi cu rriamu tardu cu faci se stizza patrunuta, no? Ca te nu tiaulu furbu comu a tie nc’ete te le spetti te tutte!

  • None! None! Ce fessa e fessa! Aggiu ncuddhratu te veru e se nu me ne scoddhru te pressa e nu ne sbricamu, quannu rriamu allu nfiernu, ci sape quante ne li tae patrunuma, a mie e a tie, se rriamu puru cu nu minutu te ritardu! – tisse Asterutte sperannu cu lu mpaura e cu lu pozza chiutare. Ma Mesciu Giuanne, invece cu se mpaura, lu pigliàu pe’ corne e ncignàu ne le tira cu na furia ca nu s’ìa mai ista.

  • Scoddhrate! Scoddhrate! – li critàu tirannu cu tutta la forza ca tinìa. – Lassa lu saccu! Ciamune ! Iti ca se me faci rriare tardu e faci se la piglia cu mie lu caputiaulu te la fazzu pacare. Iti ca su bonu e caru, ma se me stizzu te fazzu bitire chieu na cosa! – e mentre ticìa cussì li tiràu prima na corna e poi l’aura e dopu ancora le zziccàu tutte e ddoi te paru e tiràu comu nu pacciu; poi, li mpizzàu nu cauce intra lu panaru comu sia cu lu convinca megliu, ma senza nuddhru effettu. Ddhru furmine te tiaulu sempre an facce allu saccu rimanìa ncuddhratu.

  • Ahi! Ahi! Lassame le corne ca sta me ne le scoddhri cu tutta la capu! Tirame pe’ razzu megliu, ca nu me togliu! Ahi! Tiscraziatu! Se me ene la fatta, iti ce te cumbinu!

Mesciu Giuanne, ormai, sta se mpegnà lu tira cu tutte la forza soa; nu picchi lu piglià pe’ lu razzu, nu picchi lu piglià pe’ le corne, nu picchi parìa ca ulìa ne li scoddhra la capu; alla fine, lu pigliàu pe’ cuta e ncignàu li tira forte forte puru quiddhra.

  • None! Pe’ cuta none! – schiddràu Asterutte tuttu mpauratu. – Fermu, cu nu sia me ne la scoddhri! Nu me tirare te ddhrai ca te crapune me faci ddintare crapa! Fermu! Fermu!

Lu mesciu nosciu, però, ormai s’ìa nfervoratu. Se cuardàu te coste, itte n’arulu te ulìa, scucchiàu na stanga bella crossa e ncignàu te lu tanganiscia bonu bonu.

  • Nnu mboi te ne scoddhri!? – li critàu mentre li ssittà nu corpu te mazza sulla frunte giustu a mienzu alle ddo’ corne. – E mo’ te fazzu bitire chieu na cosa! – e ne li ssittàu n’auru an capu fermu fermu, ca se ntise comu nu rumore siccu e curtu ca parìa ca ìa spaccatu quarche ossu te quiddhri boni. – Nah, ce te pigli! Auru ca l’anima! Nah! Tiaulu furbu! Nah! Tiaulu fessa! E ne ogliu te tiauli comu a tie! Nu nc’era ceddhri auru cu me mannane cu me ne porta l’anima? Ca tie, addrù te presenti? Asterutte te chiami? Te osci annanzi “Cornerutte” t’hane chiamare, si fessa tie! Nah! Ce te pigli! E tieni quistu! E tieni st’auru!

  • Basta! Basta! – critàu alla fine Asterutte cercannu cu scansa ddhra furia te cristianu comu megliu putìa. Se spustà te quai, se spustà te ddhrai, lu saccu però lu tinìa ncuddhratu an terra e pe’ quantu lestu se cutulà, nu riuscìa cu se ripara te li corpi ca li rriàne te tutte le parti senza se ccorga te ddhrune. La mazza lu cuglìa tuttu te paru an capu, sulle spaddhre, sulle razze, sull’anche, sulli zocculi, ca ormai scrufulàne an terra pe’ lu sangu sou stessu, ca li culà te le ferite ca li aprìane li nuti te lu taccaru. Lu famosu tiaulu condottieru ìa ddintatu ormai nu gnommaru rrinnutu sutta li corpi ca li tìa lu mesciu comu nu timoniu scatinatu.

  • Sta me cciti! Basta! Lassame! Sta me cciti! Nu tieni core? – li crità ddhru poru tiaulicchiu. Lassame stare cu me n’au! Lassame stare ca fazzu finta ca nu te canuscu! – ma se ffrancà cu parla, la mazza cìa e binìa te sulle spaddhre soi ca l’ìa fatte a sangu. – Basta! Basta ca te tau teice anni auri puru chieu! Lassame ca te tau teice anni auri te vita e quanti sordi oi! Ahi! Ahi! Fermate!

Finarmente, la mazza se fermàu. Mesciu Giuanne lu cuardàu cu ddhr’attrezzu terribile mpisu a menz’aria e cu nu sguardu cchiù bruttu te nu timoniu spiritatu e, cu nu fare seriu seriu, li tisse: – None teice anni auri m’hai ddare, ma tanti quanti ne ogliu! Anzi, aggiu bèssire chieu ca decitu quannu me n’aggiu binire. Ce me dici? Te ae bona comu idea?

  • Sine! Sine! Te tau quanti anni oi, basta ca me lassi stare!

  • E te sordi, quanti me ne tai? – lu dimannàu ntorna lu mesciu azzannu la mazza.

  • Quanti ne oi! Quanti ne oi! Ci cu te steciane le paute sempre chine te quanti furmine te sordi oi! Ci cu nu te ne possi mai inire allu nfiernu! Quistu te dichiaru e te lo firmu puru an doppia copia!

  • Ah! Moi ragionamu! Abbatine, allora! Spunna cchiù sutta ca poi e dinnela a patrunuta ca ete inutile me manna auri tiaulicchi comu a tie ca lu pattu stae ormai firmatu e ci ene ene lu ndilessu come aggiu fattu cu tie! Hai capitu? Nah, firma!

  • Sine! Aggiu capitu! E ci ete tantu pacciu begna chiùi!

E cussì foi ca Mesciu Giuanne pigliàu pe’ fessi tre tiauli, li binchiàu te mazzate, se cutìu la vita pe’ quanti anni ose e campàu tantu riccu e rispettatu ca fice puru quarche opera te bene sulla terra e sempre, ogne annu, fice festa cranne alli Santi Martiri, ca erane li Santi cchiù potenti ca sapìa, percene ìane resistitu alle tentazioni te li musulmani, alle tante tentazioni te lu timoniu e a tutte le malefatte soi.

(continua crai)

LU SCARPARU TE LU TIAULU di Franco Candido

Cap. VIII (Parte C)

  • Aggiu capitu, ah! – fice Mesciu Giuanne cutulannu la capu rassegnatu. – Sta fiata m’hane mannutu teveru nu tiaulu cu lu cervieddru, ca nu se face filu pigliare pe’ nasu, e chieu me critìa ca erane tutti fessi! Beh, va bene! Ciamune, allora, ca ete inutile spittamu! Ciau Maria, sai? Sta fiata nu nc’ete nienzi te fare, stu tiaulu quai ci lu mmarca, ca sape le sette lingue! Ciamune! Ciamune, ca ete inutile perdimu auru tiempu! Maria, sai ce fane? Pigliame ddhru saccu ca stae intra la cucina cu me ne lu portu, ca me pare ca lu tiempu porta acqua. Armenu se chioe ne lu minamu an capu cu nu ne muddhramu e se no ete bonu puru se nimu ssittare sutta a n’arulu cu ne difriscamu, ca ne lu mintimu te sutta e nu ne difridde lu panuru!

Mesciu Giuanne nu lassàu allu tiaulu mancu lu tiempu cu capisca ce ìa tittu, ca se ne zumpàu te lu liettu, se nfilau l’aura scarpa ca la sira prima ìa spicciata sutta lu comutinu, se sistemàu la camisa e la giacca cu tutte e ddoi le manu, se mise sulle spaddhre lu saccu, ca ìa pigliatu la Maria, e ncignàu a caminare comu sia ca tinìa lu tiaulu alle carcagne. Asterutte nu fice mancu a tiempu se fazza lu segnu te la cruce alla mersa ca quiddhru ìa già passata la porta te casa e s’ìa misu a caminare te nu certu passu.

  • Uhé! – li critàu Asterutte, cu ddhra uce te timoniu ca tinìa. – E ce furmine! Prima nu mbulì te ausi e moi nu biti l’ura cu te n’hai? E ce bestia te tipu sinti?

Mesciu Giuanne nu li rispuse mancu e se mpuzzàu se ttacca li lazzi te le scarpe ca, ssoti comu l’ìa lassati, li ccappàne te sutta alle sole e periculàne cu lu fazzane catire. Poi, prima lu rria lu tiaulu, se azzàu e se mise a caminare ntorna senza cu lu spetta.

  • Uhé! Sta me sienti? – li critàu ntorna lu tiaulu azzannu ancora te cchiui la uce. – Aspetta! Aspetta, ca t’hai scerratu lu saccu an terra. Aspettame ca te lu tau!

Ma ìa pututu puru critare allu chientu ca tantu ìa utu lu stessu effettu. Mesciu Giuanne fice finta te nienzi e senza li rispunna continuàu a caminare cu nu bonu passu. Allu tiaulu li scappàu a menza uce: – Ma cuarda stu fessa comu sta fuce! – e se mpuzzàu li piglia lu saccu ca iddhru s’ìa scerratu an terra, ma cussì comu fice se mpuzza cussì rimase, piegatu a ddoi, cu le manu ncuddhrate allu saccu ca nu mbulìa ne saccia cu se n’egna.

  • Uhé! Mesciu Giuanne! – li critàu. – Spetta! Spetta ca stu saccu ca t’hai scerratu nu me fitu filu lu azzu! Spettàme, sta te ticu!

  • Ma ce boi? – li critàu lu mesciu ca finalmente s’ìa fermatu. – Ce b’hai truannu ca sta criti tantu?

  • Lu saccu! – li rispuse lu tiaulu castimannu. – Lu saccu ca hai persu nu me fitu filu lu azzu. Nci aggiu ncuddhratu!

(continua crai)

 

LU SCARPARU TE LU TIAULU di Franco Candido

Cap. VIII (Parte B)

  • Mo’! Mo’! Calmate, ca manca ancora nu quartu t’ura a menza notte! La sacciu ca me n’aggiu binire e stau prontu, nu te preoccupare. Tamme lu tiempu me llau armenu la facce e cu me estu te carbu, ca chieu nci tegnu alla ficura mia; per quantu bruttu pote éssire lu caputiaulu tou tene puru dirittu a nu certu rispettu!

  • Nu te critire ca me mpietosisci cu stu discorsu. àzzate e sbricate, ca chieu su lestu me n’au te capu! – fice Asterutte scattariciannu lu scuriciatu an terra.

  • Lampu ce ssi nervosu! E ce sta te secuta lu tiaulu? Quetu! Statte quetu e settate a ddhra seggia! Nu boi te ddifrischi? Maria, azzate e falli nu café a stu nunnu, ca me pare ca stae acitatu!

  • Ah, tiscraziatu! E ce te criti ca su fessa? – tisse lu timoniu zumpannu prima su nu zocculu e poi sull’auru. – Ulii me ssettu a ddhra seggia, ah? Ulii cu nci ncoddru, ah? Ma ìa béssire fessa comu a Mefistofele cu nci cappu!

  • Nahhh! – fice Mesciu Giuanne mentre se mpuntà la camisa. – Ci sape ce t’ane cuntatu te mie ddhri fessi te tiauli ca mmiti mannati! Me pare ca sta me suspetti te cose ca chieu nu mbogliu fazzu filu. Però, sai ce te ticu? Oi te ssietti ssietti! Ce lampu oi faci fane! A ddhrai stae la seggia, se nu la oi resta tisu comu nu baccalà!

  • Megliu tisu ca struncuniciatu! – tisse Asterutte cu na risata terrificante.

  • Ma ce dici? Ci ete ca ole te struncunicia? T’aggiu tata la seggia pe’ rispettu tou e de patrunuta e poi nu sai ca lu cafè se bbie cu le tre “c”?

  • Già! Cu le tre “c” te “ciucciu”! Uhé, Mesciu Giuanne a ci oi pigli pe’ fessa? Attentu, ca sta superi lu limite, ca la pacienza l’aggiu già spicciata! – critàu lu tiaulu cull’occhi scaranfulati pe’ la stizza e scutulannu lu liettu cu tutte e ddoi le manu.

  • Quetu! Quetu! Ma ce hai capitu? – se manisciau rispunna lu mesciu tuttu preoccupatu. – Lu caffè se bie cu le tre “c” percene s’ha bire “cautu, caricu e commutu”, none pe’ quiddhru ca tici tie! Uhé! Ma sta fiata m’hane mannatu lu tiaulu cchiù tristu te tuttu lu nfiernu, nu li poti tire nienzi ca se stizza. E ce bete, timoniu o mpizzicaturu?

  • L’hai capita, allora, finarmente! E suntu puru lu cchiù furbu! Perciò, ete inutile cerchi me ciochi cu le parole o cu me nganni cu unu te li trucchi toi, ca ormai te canuscu comu le paute mei e nu me poi mai e poi mai pigliare pe’ fessa. Perciò, sbrigate e sciamune ca m’hai ncaddhriciatu!

  • Sine, sine! N’attimu te pacienza ca aggiu quasi spicciatu! – tisse Mesciu Giuanne. – Però, tie sai ce fane intantu ca spetti? Ane all’ortu e coglite ddo’ pire armenu te ddifrischi, se no ce hane dire all’oltretomba, ca su n’omu tirchiu e maletucatu? Nci tegnu all’onore chieu!

  • Ah! Ah! Porcu timoniu! Nu boi propriu la capisci, allora! – critàu Asterutte girannu all’aria lu scuriciatu comu sia ca ulìa ne li setta nu corpu a maritu e mugliere, ca comunque, stìa bella e scusa sutta a ddo’ parmi te cuperte. – None, none! Nu me poi pigliare pe’ fessa! Nu su certu nu minchialone comu a Setteranfe, ca teice anni arretu l’hai fattu niuru niuru dopu ca ìa ncuddhratu sutta all’arulu te piru. Ancora l’hai capire? Nu nc’ete ceddhri ca me pote futtire né an cielu, né an terra e mancu suttaterra. Chieu suntu lu megliu principe te l’inferi e mo’ ca tornu a ddhra patrunuma cu l’anima toa, quiddhru me face vicerè te tuttu lu nfiernu e allora sì ca me sistemu pe’ l’eternità!

(continua crai)

LU SCARPARU TE LU TIAULU di Franco Candido

Cap. VIII (Parte A)

QUANNU ASTERUTTE TURNAU PE’ L’ANIMA TE MESCIU GIUANNE

Nu ìa mai turmutu cussì bonu comu ddhra notte Mesciu Giuanne. La sira prima ìa ccattatu te bire a menzu paise e s’ìa mbriacatu cu li megliu amici soi intra la putéa te mieuru te la chiazza; s’ìa spisu finu all’urtimu sordu ca l’ìa rimastu percé sapìa ca li teice anni auri ca l’ìa tati Setteranfe ìane spicciati e ca lu giurnu dopu li tuccà cu lassa tutti li piaceri te la vita e cu se n’acia all’oltretomba. S’ìa curcatu cu tutti li causi e la camisa menza spuntata, la cravatta nturtigliata alla bona, na scarpa sì e na scarpa no, e s’ìa misu a cruffulare comu Diu cumanna te coste a muglierasa, ca sta già durmìa, queta queta, li sette sonni te l’Apocalisse. La Maria sapìa ca maritusa ìa spicciati li teice anni e ca se n’ìa scire, ma sìa tantu abituata cu maneggia sordi, e cu fazza feste cu le cummari te nanzi a casa soa, ca ormai a quiddhru ca cumbinà maritusa nu nci pinsà cchiui, tantu sapìa ca li cìa sempre cu la bona e ca lu tiaulu lu piglià pe’ fessa quannu ulìa. Perciò, puru ddhra sira ìa ciuta se curca scucitata comu sempre e s’ìa durmisciuta comu se nienti ìa béssire, tantu ca ìa fatta l’abitudine a ddhru concertu te – frii- frii – e te – froo-froo – ca ntunà la Mesciu tutte le sire, già te quannu se ssittà annanzi allu focalire.

Mancà quarche cosa a menzanotte e Mesciu Gianne, comu se nienti ìa béssire, sta se croffulà li megliu sonni soi. Mentre sta durmìa, però, a nu certu puntu, intra lu sonnu, li parse comu sia ca ìa ntisu nu rumore forte te catine: – Ntra! Ntra! Ntra! – comu sia ca quarche tunu le tinìa a manu e sta le scutulà forte forte te nanzi all’occhi soi, ritennu a nu modu maleficu, comu sia ca ulìa li fazza capire quarche cosa senza cu parla. Poi, cuminciàu a sintìre comu na uce intra intra, tantu debule ca nu capìa ce dicìa. Cussì mpizzàu ricchia, sempre intra lu sonnu, e capìu quarche cosa te cchiui. Li parìa ca ticìa:

  • l’animaaaaaa!… L’animaaaaaa!… Ogliu l’animaaaaaa!…

A Mesciu Giuanne li inne comu nu trimulizzu, ma nu se discitàu. Anzi, se nturtigliàu megliu intra le cuperte e se giràu te l’aura parte, continuannu cu ddhru cuncertu te – frii- frii – e te – froo-froo – ca ìa lassatu a metà. Dopu nu picchi, però, ntise ntorna lu stessu rumore e la stessa uce e comu na manu ca li zziccà lu ticitu crossu te lu pete e ne lu tirà fore te lu liettu cu se discita.

  • L’animaaaaaa!… L’animaaaaaa!… Ogliu l’anima toaaaaa!…

Sta fiata ntise ddhra uce cupa cupa, ma cchiù precisa, insieme allu rumore te catine, ma siccomu stìa ancora tuttu ddurmisciutu nu riuscìa capisca bonu ce bulìa significa ddhra cantilena. Perciò, senza saccia a ccine, ddimannàu cu l’occhi mpastati te sonnu: – L’anima? Ce furmine te anima oi?

  • L’anima te mammata! – critàu Asterutte cu na uce te tronu e scutulannu lu liettu e li cristiani cu tutti li pariti te la casa.

  • Toccu! Ci ete? – scamàu Mesciu Giuanne zumpannu sullu liettu..

  • Chieu suntu! Asterutte! Li teice anni ca li futtisti a Setteranfe hane scatuti e aggiu inutu me ne portu l’anima toa suttaterra. Sbricate e bazzate! Ca chieu su picchi te pacienzia!

  • Asterutte? – lu dimmannàu tuttu meravigliatu Mesciu Giuanne, cacciannu la capu fore te le cuperte. – E ci furmine sinti? Ce boi te mie se l’aste le tieni rutte?

  • Asterutte, me chiamu! A-ste-rut-te! – rimbombau ntorna ddhru tiaulazzu cu na raggia ca già facìa capire quantu s’ìa stizzatu pe’ ddhre domande sfacciate te lu mesciu. – Nu bete ca le tegnu rutte. Asterutte ete lu nume miu! Cerca capisci bonu e bazzate ca mo’ se face tardu, ca patrunuma ae inti anni ca sta te spetta e nu bite l’ura te conza l’osse.

(continua crai)

LU SCARPARU TE LU TIAULU di Franco Candido

Cap. VII  (Parte B)

Tutti li sudditi te l’oltretomba se ficira piccinni piccinni te fronte alla raggia te la caputiaulu. Li timòni nu se fitàne cu lu cuardane intra l’occhi, ca lu sguardu li fiammeggià come ampa te focu ardente, le tiaulesse cuardàne an terra timiruse e le sciàre, ca erane tiaulesse te ripiecu, te secondu ordine, se scunnìane arretu lu manicu te lu scuparieddhru loru, cu nu se fazzane bitire. Ma ci lu calmà? Fiammeggià te l’occhi, li scappà fumu te lu nasu, li issìane discorsi te focu te la ucca, Luciferu parìa nu timoniu mpizzicatu, tantu se lu mangià la stizza pe’ curpa te Mesciu Giuanne.

Te fronte a ddhru spettaculu, Asterutte, ca ìa sempre lottatu contru Setteranfe cu se cuatagna li favori te lu patrunu te l’auru munnu, itennu ce l’ìa successu allu rivale, pinzàu ca ìa rriatu lu mumentu se fazza annanzi, cu se conquista la malevolenza te lu capu supremu te lu male, na fiata pe’ tutte. Stu timoniu peccatore, ca tutti timìane pe’ la furbizia ca tinìa ncuddhrata subbra comu na seconda pelle, capìa ca se riuscìa cu futta l’anima a Mesciu Giuanne, putìa ire comu premiu lu postu te viceré te lu nfiernu, ca era ancora libberu, percene quiddhru putìa éssire lu premiu giustu pe’ cine, comu a iddru, ìa sempre servutu, cu cattiveria crutele, lu male cchiù assolutu alli cumanni te lu principe nfernale.

  • Maestà, – tisse mentre se facìa annanzi cu n’inchinu rispettosu.

  • Ce boi!? – li critàu lu re te l’inferi puntannuli contru lu furcune. – Te tau licenza parli, ma se hai dire puttanate, ete megliu te stai cittu, se no te tau nu corpu cu stu’ giustaosse!

  • Sulu ddo’ parole! – tisse cu n’auru lestu salameleccu Asterutte cu la uce ca già li trimulà. – Nu riescu capiscu lu motivu te ce ha successu alli ddo’ timoni ca s’ane fatti pigliare pe’ fessa te Mesciu Giuanne, ma certamente tieni ragione cu mini focu e fiamme pe’ la minchialità ca hane dimostrata tutti e ddoi. Però, se possu tire, sta sbagli cu bai tie te persona. Te sicuru, nu nci ole nienzi cu ne li nuci l’anima, ma ne ale la pena cu te scòmmuti? Se pe’ ogni cristianu ca imu futtire allu Paratisu t’hai fare tie tanta strata, ce nci staune a fare tutte le migliare te tiauli ca bìune e mangiane a spese toi intra le spelonche nfernali? E poi ce hane dire an Paratisu e an Purgatoriu, ca nu tieni mancu nu tiaulu capace li futta l’anima a nu cristianuzzu armatu te na seggia, te nu piru e te quarche scatula te coddhra? Sai cce ficura ca facimu puru te fronte all’anime tannate ca ardune intra lu focu eternu? Se quiddhre capiscune ca puru a nui ne potune pigliare pe’ fessa comu ha fattu Mesciu Giuanne e se ìtune ca tie nu nci sinti e ca n’hai lassati suli, giustu bai te futti na sula anima sulla terra, quai pote capitare te tuttu e pote éssire ca quannu torni tocca bai te troi casa.

  • Umh!… – fice Luciferu cu na manu a sutta all’angalieddhru. – Aggiu sempre pinsatu ca nc’era quarchecosa te originale intra lu cervieddhru tou e moi sta me ne dai la conferma. Sarai ca tici bonu e ca ete megliu se stau quai cu quatru li cunti, ma addhrai ci mannu? A ddhru lu trou unu tantu trittu o, se la ticimu fra de nui, tantu fessa, cu bacia ne nuca l’anima te ddhra urpe sulla terra?

  • Au chieu! – tisse Asterutte cu nu certu orgogliu. – Tamme la possibilità te dimostru quantu agliu e te fazzu bitire ca suntu megliu chieu sulu ca iddhri ddoi misi nsieme!

  • Quasi quasi ca hai ragione. Tantu cchiù fiacca te quantu n’ha sciuta comu n’ha scire ancora? Cu lassu lu nfiernu te sulu nu bete cosa, ca sti quattru scemuniti te tiauli cuardiani su capaci me fazzane futtire lu postu te caputiaulu. Allora, Asterutte facimu comu tici tie! Ane sulla terra e nucime l’anima te Mesciu Giuanne, ma apri l’occhi cu nu te faci futtire puru tie, se no me sienti. E statte attentu ca se te offre la seggia e nu café o nu piru vuol dire ca ole te fazza ncuddhrare e cu te binchia te corpi.

  • A mie nu me futte Maestà, statte sicuru! – tisse l’urtimu tiaulu curaggiosu, l’urtima spiranza te l’aldilà. – Te nnucu l’anima te Mesciu Giuanne, stracinuni, ttaccata cu centu catine! – e cussi ticennu spunnau insieme a Luciferu ca ormai, tuttu priciatu, già sta li facìa le feste, ca se critìa ca ìa truatu nu cumpagnu degnu te lu ruolu ca tinìa, n’abile vendicatore te l’onore sou e de tuttu lu regnu te l’oltretomba.

(continua crai)

LU SCARPARU TE LU TIAULU di Franco Candido

VII

 (Parte A)

QUANNU LUCIFERU NOMINAU ASTERUTTE VENDICATORE TE LU NFIERNU

Luciferu passàu na notte te nfiernu pe’ curpa te ddhru piglianpauta te Mesciu Giuanne. Nu putìa pinsare a quiddhru ca ìa successu senza li egna tulore te capu; nu ruscìa propriu se ne fazza na ragione. Se mmaginà li angili te lu Paradisu ca facìane festa alla facce soa e ca ballàne notte e giurnu, tutti an cerchiu, l’angili, l’arcangili, li cherubini e li serafini, tutti priciati pe’ ddhra figura ca ìa fatta pe’ curpa te ddhri ddo’ tiauli senza cervieddru. Li sintìa ritire, li itìa ciucare, scherzare, li sintìa lotare tutti te paru lu Patreternu. Se sapìa pigliatu pe’ scemu e perciò se sintìa lu zimbellu te l’aldilà e te l’aldiquà.

  • No! No, sta fiata au chieu! Aggiu decisu! Nu bete possibile ca nu scemunitu, ca mancu pare an terra, pozza mancare te rispettu a mie e a tuttu lu munnu te lu suttuterra senza paca nuddhra pena. – Mo’ ci passane li teice anni, au lu pigliu pe’ ricche e ne li nucu a quai l’anima a cauci! Tocca cu vendicu l’onore te lu regnu te Satanassu! Se nu la fazzu chieu, ci l’ha fare? No, no! Aggiu decisu! –

Senza perda tiempu, lu caputiulu riunìu lu consigliu demonìacu intra la spelonca cchiù cranne te l’inferi, se armàu te furcune e de uglìna e fice nu discorsu chinu te minacce, te raggia e de intenzioni malefiche. A parole, ìa già distruttu Mesciu Giuanne; anzi, lu tinìa già te fronte a iddru, ttaccatu cu centu catine, nginucchiatu, intu, umiliatu, ma pe’ la verità tutti sapìane ca lu caputiaulu sta se ticìa bucèi te sulu, ca ceddhri itìa nienzi.

Abigorre, Belzebù, Pensaroth e tutti li cchiù famosi timoni te l’oltretomba se ne stìane citti e muti cu nu li piglia te mira lu capu supremu, ca sapìa éssire spietatu specialmente cu ci li utà parola. Lu itìane nturniciare lu cunsigliu cu nu fare asfissiante e battaglieru; cia e bbinìa, zumpà, se utuliscià, se girà, se turnà, tìa corpi te uglìna senza ragione a ci li stìa antipaticu a ddhrù mumentu; sartà te quai e te ddhrai, crità te raggia e te sconfortu, tìa corpi te furcune alli pori tiauli te seconda classe ca se truà te nanzi. Insomma, parìa pacciu futtutu, tantu l’ìa fattu stizzare l’affrontu te Mesciu Giuanne ca ìa riuscitu se difenna l’anima.

  • Au chieu! Au chieu! Ca ui bu iti rrimuddhrati tutti! Nu nc’ete nu pampaciune te timoniu capace cu difenna l’onore miu e de tutti l’auri tiauli! – se ntise rimbombare suttaterra. – Mesciu Giuanne: fra teice anni ne itimu le facci!

(continua crai)

LU SCARPARU TE LU TIALU di Franco Candido

Cap VI  (Parte D)

 

  • Mazzate? M’ha lassatu friddu a sutta l’arulu te piru pe’ quante me n’ha date! Prima m’ha dittu cu me pigliu na pira te l’arulu te l’ortu e poi m’ha binchiatu te corpi cu lu minaturu cchiù crossu ca tinìa, ca ddhra lampu te pirazza nu se ne inìa filu e chieu ìa ncuddhratu a ddhra nfacce. Quante me n’ha date! A furia me tecia corpi a tutte le parti me n’ha minate puru le ranfe cu tutti l’artigli ca nc’ìa misi seculi me li criscu!

  • Nu nci possu critire! – critàu Satanassu puntannu lu furcune alla canna te lu megliu tiaulu sou. – Tie sta me pigli pe’ fessa! E la sai ca nu te la fazzu passare liscia!

  • None, maestà! Sta dicu la verità! Quiddhru ete n’essere cchiù tiabolicu te lu peciu timoniu ca nu lu mmarca ceddhri. Quiddhru prima m’ha scuncignatu, poi m’ha futtuti li sordi e poi, cu me lassa cire, ha duccatu li tau teice anni auri te vita e cu li firmu lu conrattu an doppia copia, ca nu putimu mancu cchiui tire ca ete fausu!

  • Puru tie? E chieu me facìa cabbu te Mefistofele? Puru tie ha tuccatu li prometti teice anni auri! Sorta mia ce tiauli fiacchi m’ane rimasti! Se sti tiscraziati se facune pigliare pe’ fessi te n’omu comu a quiddhru e se gira la uce intra lu nfiernu, nu nci ole nienzi quai se ribbellàne tutti li tannati e cu scoppia na rivoluzione ca me ne manna tuttu a carte quarantottu.

  • Maestà, pietà! Maestà miu, nu te stizzare cu mie ca nu tegnu curpa! – ncignàu se chianga Setteranfe itennu ca Satanassu ìa ristatu cittu dopo ddhre urtime parole e se critìa ca sta pinzà alla pena ca l’ìa dare. – Ce sapìa chieu ca se me zziccà a ddhru pirazzu rimanìa ncuddhratu? Ci lu facìa cussì urpe? Mefistofele me l’ìa titta ca nu bera filu nu mienzu fessa e ca era mutu furbu, ma tie la sai, no? Mefistofele ha statu sempre nu picchi fanfarone e ca puru cu lu tottor Faustu tuccàu bau cu li tau na manu, se no s’ìa persa puru ddhr’anima, ma ci putìa mai immaginare ca Mesciu Giuanne era mutu cchiù furbu te quantu ne critemmu?

  • Sangu te centu tiauli! – critàu Luciferu. – Certu ete ca se nu me possu fitàre cchiui te li megliu timoni vuol dire ca lu nfiernu miu sta spiccia propriu cchiui ca suttafunnu! – rimbombau ntorna spitticiannu focu e fiamme te nanzi e de retu.

  • Tiscraziati ca nu siti auri! Bu ha sciucati comu li fessi cchiù fessi! E chieu me critìa ca eriu li megliu! An doppia copia l’iti firmatu lu pattu? E quistu sai ce significa? Ca bu ha pigliati doppiamente pe’ fessi! Poru a mie! Ce ficuracce ca tocca supportu dopo tanti anni te stimatu suttaregnu!

  • Patrunu perduname! Manname ntorna sulla terra ca sta fiata sacciu comu l’aggiu trattare, ca na cosa ete certa: nu me fazzu cchiui pigliare pe’ fessa e l’anima soa te la nucu te sicuru!

  • Cittu! Cittu Setteranfe! Ncora tieni facce parli? Iti se te perdi cu ddhr’auru perditiempu te Mefistofele. Ca tie sai sulu cunti palle! Anzi, te oci nnanzi, invece te Setteranfe, t’aggiu fare chiamare Settepalle e te condannu biessi pigliatu a cauci, te la matina alla sira, su tutte e sette le corne ca t’ane issute, te tutti li cchiù fiacchi tiauli te lu nfiernu, cussì te mpari te faci pigliare pe’ fessa te ddhru minchialone te Mesciu Giuanne, ca ae già ddo’ fiate ca sta se diverte e ca sta bie e sta mangia alla facce mia e de tuttti li tiauli te lu nfiernu. La prossima fiata au chieu li futtu l’anima e bu fazzu bitire comu te lu sacciu mintire a postu a furia te cauci intra lu panuru!

(continua crai)

LU SCARPARU TE LU TIAULU di Franco Candido

Cap VI  (Parte C)

 

  • Setteranfe! – critàu cu na uce ca ìa fatta férvire puru l’acqua te intra li mmili. – Setteranfe, a ddhru stai ca t’aggiu dire na cosiceddhra! – se ntise comu n’ecu terrificante intra tuttu lu nfiernu. – ddo’ secondi cu te presenti annanzi a mie e unu cu sparisci pe’ sempre te tutti li calendari te lu nfiernu!

Nu te ticu a ce condizioni lu itte rriare patrunusa: tuttu lurdu e chinu te sangu, la facce scasciata, chinu te ozzi, ca ìane crisciuti ormai come tante aure corne, tuttu strazzatu, gli occhi niuri, le ranfe muzze, nu bera mancu cchiui l’umbra te ddhru tiaulu feroce e battaglieru ca ìa salvati li timoni, dopu ca l’ìane buscate bone bone, allu tiempu te le cuerre angeliche. Setteranfe s’ìa ormai ridottu a nu poru discraziatu ca nu sapìa mancu cchiui se era iu o se era mortu comu ddhr’anime tannate ca li ticìa la capu cu cimenta quannu l’inìa a mente se diverta.

  • Allora, Setteranfe? – tisse Luciferu zumpannuli te nanzi a nanzi cu lu furcune azzàtu. – Ete veru quiddhru ca sta me tìcune? Ete veru ca nu m’hai filu nutta l’anima te Mesciu Giuanne?

  • Patrunu miu! – cuminciàu se chianga lu fallitu condottieru. – Nu bbete ca chieu nu l’aggiu nnuttu, ete iddhru ca nu ha mbulutu cu se n’egna! Aggiu cercatu a tutti li modi lu convincu cu le bbone e cu le fiacche, ma iddhru nienzi, sai? Tene nu coiru ca nu se mpaùra mancu te tie!

  • Comu? – schiddràu Luciferu. – Mancu te mie? Allora o ete nu Santu an terra ca nu se face canuscire, o ete pacciu, o ete propriu fessa. Ca nu sape ca se au chieu nu sulu li pigliu l’anima, ma ne la tagliu a feddhre tantu piccinne ca, se le ttacca una appressu all’aura, po’ rriare cu gira tunnu tunnu allu nfiernu, allu purgatoriu e puru allu Paratisu!

  • Lu fattu ete, ca ete cchiù furbu te nu timoniu e ca nu lu marca ceddhri, maestà! Se sapii quante me n’ha date, nu dicii filu cussine!

  • Puru a tie t’ha binchiatu te mazzate?

(continua crai)

LU SCARPARU TE LU TIAULU di Franco Candido

Cap VI ( Parte B)

 

Ormai la ‘mbasciata ca sta se ne turnà allu nfiernu senza l’anima te Mesciu Giuanne s’ìa spasa a tutti li gironi e tutti li tiauli ca ncontrà lu cuardàne cu na certa aria te spregiu ca li facìa capire ca nu bera cchiui lu timoniu cchiù timutu te l’oltretomba, ma ca ìa già dintatu nu poru tiaulicchiu, ca puru l’anime cchiù tannate cu le peciu pene se la ritìane quannu passà.

  • Ce ficura! Ce furmine te cristianu ddhru lampu te mesciu! Cu riesca piglia pe’ fessa puru a mie, lu megliu timoniu intra li timoni! – crità intra li tienti Setteranfe cu nu lu sentane l’esseri spettrali te ddhru munnu, nfunnatu suttaterra. – Ma ci me la tisse cu bau pigliu ddhra lampu te pirazza? Ce n’ìa fare bau me la mangiu? Ca era possibile ca m’ìa pututu fare ddintare re te lu nfiernu allu postu te Luciferu? Putìa éssire mai ca tinìa stu potere nfernale? Ce su statu fessa! Ce su statu fessa! – se ripetìa lu poru tiaulicchiu mentre continuà se mozzica le manu, la cuta e tuttu quantu l’ìa rimastu ancora mpisu. E mentre sta se lamintà te quistu e de st’auru, mentre se bbicinà alla sala cranne te le utienze nfernali, ntise comu nu scoppiu ca fice trimulare li pariti te tuttu lu nfiernu.

  • Nooohhh!!! – se ntise te intra le cchiù spunnate spelonche tiaboliche e, tuttu te paru, nu rumore surdu surdu, come te tronu, saliù comu furmine te tutti li scaluni te lu nfiernu ca superàu le ucche te tutti li vulcani te lu munnu, tantu ca tutte nsieme, ddhre fauci bollenti se misira a spitticiare lava e cinnire bruciante pe’ tutta la ciurnata ca lu cielu nu se itìa cchiui pe’ cintinare te chilometri.

  • Sorta mia! L’ha saputa! L’ha rriata la notizia! A ddhru me scunnu? A ddhru me scunnu?

Lu poru tiaulu ncignàu a girare an tunnu cercannu nu bucu capace lu fazza sparire cu nu se presenta te nanzi a patrunusa. Ma quiddhru già sapìa lu tuttu.

(continua crai)

LU SCARPARU TE LU TIAULU di Franco Candido

Cap VI ( Parte A)

QUANNU SETTERANFE TURNAU ALLU NFIERNU

SENZA L’ANIMA TE MESCIU GIUANNE

Setteranfe turnàu allu nfiernu cull’occhi asci e cu la facce tantu icina alli piedi ca le corne li ttuppàne quasi an terra pe’ la vergogna, ma nu bera quistu lu problema principale. Lu fattu era ca ddhra posizione nu bera tantu curpa te le mazzate ca ìa pigliate e ca l’ìane spizzate tutte l’osse, e puru quiddhre te la spaddhra, ddhra caminata storta l’inìa naturale percene se sintìa umiliatu ca sta turnà a ddhra patrunusa senza l’anima te Mesciu Giuanne. Se sintìa l’orgogliu bastonatu cchiui te lu corpu e nu riuscìa cu pensa allu momentu ca ìa ncontrare Luciferu senza li égnane a mente le peciu maledizioni.

  • Sorta mia! – pinsà. – Comu aggiu fare li ticu ca m’ha pigliatu pe’ fessa puru a mie senza se stizza? Comu aggiu fare me fazzu perdunare? Ce aggiu dire cu li spiecu ce ha successu? Sorta mia! Poru a mie!

Setteranfe stracinà li pieti sulli scaluni te lu nfiernu cu la capu acante e la facce unchiata. Se tinìa, allu passamanu bollente te lu parite cu rallenta la discesa te li gironi nfernali, comu sia ca putìa llargare lu momentu ca s’ìa truare facce a facce cu lu caputiaulu e cu ddhra stizza terrificante ca se ddumà intra l’occhi soi; cu ddhr’impetu funestu ca se lu mangià ogni fiata ca le cose nu li inìane pe’ filu e pe’ segnu comu ticìa iddru.

  • Quiddhru me face cunsumare onza onza intra lu focu eternu! Quiddhru ete capace me ne scoddhra na curicia te coiru dopu l’aura pe’ lu piacere me senta critare cchiu forte te li tannati eterni. Sorta mia! Ci sape comu me giusta ste quattru osse sane ca m’ane rimaste!

Lacrime bollenti te raggia li scappàne te ddr’occhi ca li tanti corpi te minaturu ìane fatti ddintare niuri come na marangiana. Li ozzi ca l’ìane issuti an capu l’ìane ncurunatu te ddo’ aure pare te corne e lu nasu, ca prima li mbruttìa la facce comu nu croccu a manica te umbrella, sìa scucciatu te mienzu a mienzu ca nu se capìa te quale te le ddoi metà issìane ddhre fumate niure, ca tìane sfocu allu furore e allu nervosu ca se sintìa an corpu. Ogni passu ca se fità mina, unu arretu all’auru, li glià ddhru picchi te fiatu ca l’ìa rimastu, ma nu l’inìa te core cu se ferma, ca sapìa ca cchiui ntardà e cchiui lu castigu se ngrannìa.

(continua crai)