LU SCARPARU TE LU TIAULU di Franco Candido

Cap V ( Parte H)

 

Mesciu Giuanne parìa cchiù timoniu te Setteranfe pe’ comu minà ddhri corpi te minaturu su ddhru poru tiaulu, mpisu longu longu, comu nu fessa, allu pirazzu. Quante ne li tese! Ma mentre sta te lu nirvicà bonu bonu, li parse ca ìa ntisu comu nu lamentu ca supplicà pietà.

  • Basta! Basta! Sta me cciti! Pietà! Misericordia! Fermate! Nu ne pozzu cchiui! Lassame, ca sta me spezzi l’osse! Ahi! Ahi! Lassame ca te fazzu campi teice anni auri!

  • Teice ani auri sulamente? E sordi? Sordi, quanti me ne tai? – Lu ddimmannàu Mesciu Giuanne, sempre minannu mazzate a Setteranfe, comu nu timoniu, an facce, sull’anche, sulle spaddhre, intra le corne; li minà corpi tantu forti ca ìane pututu ncoppare lu cchiù crossu bucefalu te lu nfiernu cu subbra tuttu Luciferu.

  • Quanti ne oi te ne tau! Tanti quanti te ne servune, pe’ quanti sordi oi tie stessu! – rispuse cu nu filu te uce ddhru poru tiscraziatu, ca ormai s’ìa ridottu a nu tiaulicchiu.

  • Ah! Moi te conzi! – li critàu, allora, Mesciu Giuanne, tuttu sculante te suturi ca ìa menz’ura ca sta ne le sunà. – Quiddhru ca ete tittu, ete tittu! Eh, tiaulone?! Teice anni te vita, e quanti sordi ogliu. Nah! Firma an doppia copia e abbatine! Tamme li sordi e nu te fare bitire cchiui pe’ deice anni auri!

E foi cussì ca Setteranfe se liberàu e tuttu scuncignatu se ne turnàu allu nfiernu senza l’anima te Mesciu Giuanne.

(continua crai)

LU SCARPARU TE LU TIAULU di Franco Candido

Cap V ( Parte G)

  • None! Nu hai capitu! Nu suntu chieu ca nu mbogliu la lassu. Ete iddhru ca nu mbole me llenta a mie! Ete iddhru ca me tene taccatu! Comu fazzu me n’egnu? E tie lassame sta furmine te cuta ca sta me ne la scoddhri! Te ffranchi tiri! Ahi! Ahi! Fermu! Quetu!

E cussì ticennu Setteranfe ncignàu se cotula tuttu, te dhritta a mancina, tu subbra a sutta, te sbiecu, all’ammersa, se rutulicià, se conturcìa, parìa teveru comu era: nu ndiaulatu! Ma nienzi, sai? Ddhra lampu te pira nu mbulìa lu lassa cire, pe’ quantu cercà se llenta le manu te ddhra nfacce; nu se fità filu sse libera le manu, sempre te cchiui all’arulu rimanìa ncuddhratu. Mesciu Giuanne ca itìa le pire catire an terra una dopu l’aura pe’ ddhru terramotu nfernale ca ìa scatinatu Setteranfe, pigliàu lu minaturu cchiù crossu ca tinìa e ne li tese nu bellu corpu an mienzu le corne te ddhru poru tiscraziatu ca stìa mpisu.

  • Fermu! Fermu! Porcu timoniu! – li critàu. – Ca sta me ne mini tutte le pire! Fermu ca sta me ne sconi tutte le stanghe! Statte quetu se no te inchiu te corpi! Mangiate sta pira e sciamune!

  • None, nu mboi capisci propriu allora! Aggiu ncuddhratu! Aggiu ncuddhratu! Nu me fitu filu lassu sta pira, né cu me la mangiu. Nah! Cuarda comu sta me cotulu! Cchiui te cussì ce aggiu fare?

  • Fermu t’aggiu tittu ca me ne scoddhri l’arulu! Fermu! Nu boi capisci? Bah! E allora, porcu timoniu, te ne minu chieu te ddhra subbra cu stu minaturu! – lu minacciau sibilannu intra li tienti Mesciu Giuanne. – Nah! Pigliate stu corpu te minaturu! Cussì te mpari me futti le pire! E poi pigliate puru stauru! E quistu puru! E dire ca cu me futti l’anima hai ncignatu te le pire! E ce c’entràne le pire? E oltre all’anima mia, ulii te pigli puru quiddhra te muglierama te fazza lu café allu nfiernu. Te fazzu bitire chieu le pire ca te mangi! E puru lu cafè ca ulii te bii. Nah, ste pire! Nah, stu cafè!

(continua crai)

LU SCARPARU TE LU TIAULU di Franco Candido

Cap V ( Parte F)

  • Ehhh! Nu su cose ca poi capire tie! – fice Mesciu Giuanne nfilannu la porta comu se nu mbulìa perda tiempu. – Ciamune ca la strada ete longa e patrunuta se spacienzia!

  • None! Se ha spittatu teice anni, pote spittare puru teice minuti. Timme te ce se tratta e sbricate!

  • Iti ca lu potere ca tenune ddhre pire ete mutu cranne. A secondu te lu cervieddhru ca tieni te pote ddumare o te pote fare ddintare puru re!

  • Mah! A mie me pare ca sta ddici puttanate!

  • E allora ciamune , meh! Ce sta spittamu? Ciamune ca nu me pari pisce pe’ ddhru mare! Se nu bete abbastanza forte ci se mangia na pira te quiddhre pote puru scuppare an terra mbilinatu!

  • None! Nu nci te criciu! Tie sta dici cussine cu nu le ssaggiu. Ma a mie nu me pigli pe’ fessa! Ormai t’aggiu capitu comu sinti. Chieu suntu lu tiaulu cchiù intelligente e forte te lu nfiernu, ncora l’hai capire? Ca se no patrunuma a mie m’ìa scucchiatu te intra lu mazzu? Ogliu sacciu lu tuttu! Te fazzu bitire chieu se tegnu curaggiu. Lete te nanzi ca me ne mangiu una!

E tittu e fattu Setteranfe zumpau sull’arulu cu se mangia le pire. Squatrau li rami a unu a unu e comu itte la pira cchiù crossa, tese n’auru zumpu e se stise longu longu cu la zzicca. La riau pe’ l’éssire, ma poi, pe’ ddhra furia feroce ca nci mintìa intra tuttu quiddhru ca facìa, perse l’equilibriu e catìu capisutta te sull’arulu. Allora, se itte persu e se ngrappàu a ddhra pira crossa crossa, la nferràu cu tutte e sette le ranfe ca tinìa e rimase mpisu comu nu fessa, cu la cuta a mienzu all’anche, l’occhi te fore, pe’ la ula te la pira ca itìa icina icina e nu se putìa mangiare se no catìa, cu certi spifferi te focu ca li issìane a fiammate te lu nasu e certe nule te vapori nzurfurati, niuri e puzzulenti, suspinti an forza fore te lu panaru pe’ la forte pressione te ddru cranne sforzu.

  • Iti ca cati! – li critàu Mesciu Giuanne, giustu prima resta mpisu. – Ca tie cussì te mini su ddh’arulieddru! Ca ce sta murii te fame? Sbricate e mangiate sta furmine te pira ca m’aggiu ncaddhrisciatu!

  • Arulieddru? – critàu Setteranfe cu nu rimbombu te tiaulu cercannu se libera le manu te ddhra nfacce alla pira. – Quistu nu bete filu n’arulu qualunque! Nu mbole filu me lassa cire! Nah! Cuarda! Aggiu ncuddhratu!

  • Comu ncuddhratu? – lu dimmannàu Mesciu Giuanne zziccannulu pe’ cuta, e tirannu cu tutta la forza ca tinìa, cu ne lu scoddhra te nfacce alla pira. – Lassate le manu! Lassa stare lu pirazzu miu!

(continua crai)

 

LU SCARPARU TE LU TIAULU di Franco Candido

Cap V ( Parte E)

Setteranfe se bbippe lu café mentre Mesciu Giuanne se spiccià te istire. Te le smorfie ca facìa parìa ca l’ìa piaciutu tantu ddhru complimentu ca cuminciau se licca li musi e puru la tazza cu nu rumore cussì volgare ca parìa ca sta risucchià lu focu te lu nfiernu cu tantu te fiamme.

  • Ahhh! Ce bete bonu stu café, Mesciu Giuanne! Hai capitu comu te tratta muglierata! Quasi quasi, ete bonu cu se n’egna cu nui. Ci sape come se pricià patrunuma!

  • Gnernò! Ooohhh! – schiddhrau cu nu critu la Maria, minannu le manu annanzi cu nu se misca cu ddhru ccatta e binni. – Chieu suntu ancora tantu giovane ca n’ha passare acqua sutta li ponti prima cu passu te ddhra strada puru chieu!

  • None! None! – tisse puru Mesciu Giuanne. – La Maria nu se tocca! M’ha fare la festa alli Santi Martiri finu a quannu nu se n’ae an Paradisu, auru ca allu nfiernu!

  • Ihhh! Ca a tie stae o a iddhra? Basta fazzu schioccane le ticite ca te la lassu bell’e ntustulisciata intra lu liettu! O nu hai capitu ca tegnu poteri te vita e de morte?

  • Te criciu, te criciu! Ma lu pattu era cu mmie none cu iddhra! Perciò lassamu te parte stu tiscorsu e sciamune se n’imu scire! Hai spicciatu te bire? Beh, allora, ciamune ca fine a moi ulii te n’hai tie e mo’ ca sta te la ticu chieu, sta rimani addhrai, mpizzatu comu nu babbatu!

  • Eccume! Su prontu! – rimbombau lu tialu stuciannuse li musi cu la cuta. – Ciamune !

  • Beh, allora, Maria: Chieu sta me n’au ca sta fiata ha rriata propriu l’ura. Me raccumannu, nu te scerrare la festa te li Santi martiri ogni annu! E n’aura cosa, nu te scerrare mai cu ndacqui l’arulu te piru ammenu na fiata allu giurnu, se oi tegna ancora lu potere ca sai, se no puru nu tiaulu fessa comu a quistu te ne porta!

  • Uhé, Mesciu Giuanne! Ma nu te mpauri propriu te mie? Nu aggiu mai istu ceddhri ca me manca te rispettu cussì! Attentu a ce dici, sai! Ca mo’ ci rriamu allu nfiernu te fazzu bitire chieu na cosa! E poi, te ce potere sta parli? Ce potune fare mai ste pire? Ce tenune te tantu miraculusu ca te face risistere puru allu tiaulu?

(continua crai)

LU SCARPARU TE LU TIAUU di Franco Candido

Cap V ( Parte D)

  • Uhé, Setteranfe, sai ce te ticu? – tisse Mesciu Giuanne cu n’aria te sfottò ca fice spacinziare puru ddhru tiaulu te lu nfiernu. – Ci camina te sulu pote partire quannu ole, ma ci face chiaggiu a cumpagnia tocca spetta finu a quannu l’auru nu bete prontu. Se oi spetti, se no quiddhra ete la porta. Nfìlala e abbatine!

  • Nah! Corpu te centottanta tiauli! Ma ci te criti ca sinti cu parli te cussì a unu ca l’ha futtuta l’anima puru allu Tottor Faustu? Tie te criti ca si megliu te iddru?

  • Già! E ci lu rria quiddru? – rispuse Mesciu Giuanne cercannu lu motu cu lu tegna a frenu. – Ca poi, ci ole te sminuisca? E percene sta criti, ca faci tremulane puru li pariti? Pe’ casu, mo’, sta te stizzi? Ci ete ca ole te manca te rispettu? Anzi, ceddhri cchiui te mie ole cu porti mbasciate bone a padrunuta, ca chieu, quantu ete crai, nu me n’aggiu binire a ddhrai? Ce su scemu me fazzu nimicu lu caputiaulu prima cu bau? Cchiù tostu, pigliate ddhra seggia, ssettate e ddifrisca ca intantu muglierana ne face lu café!

  • Ah, ah, ah! Ce te criti ca sta parli cu Mefistofele, Mesciu Giuanne? Iddhru poti pigliare pe’ fessa, none a mie! Ulii cu me ssettu a ddhra seggia e cu nci ncoddru, ah? Ma me dispiace, caru lu mesciu miu, tocca te ne troi n’auru cchiu minchia!

  • Già! Ete veru! Tie sinti lu tiaulu e per natura iti lu male a ddhru ete ete. Ete logicu, esse te tie! – tisse lu mesciu nosciu. – Ma nu bete giustu però cu sfituci nu poru tiscraziatu ca ha statu sempre onestu e ca t’ha binnuta l’anima pe’ giunta! Sai ce te ticu, se nu bboi te sietti, statte tisu! Quannu lu ciucciu nu mbole cu bìa macari cu fischi! Tantu, tocca me spetti lo stessu! Maria, fallu sulu pe’ mie allora lu cafè ca stu scemunitu te tialu nun lu ole.

  • Uhé, parla pe’ tie se hai dire quarche cosa, ca te la panza mia decidu chieu! Fammelu puru pe’ mie stu café, allora, cussì se mpara parla, marituta! – tisse spitticiannu fiamme te lu nasu Setteranfe. – Ca se nu se sbrica e se continua perda tiempu lu lisciu bonu bonu cu lu scurisciatu!

(continua crai)

LU SCARPARU TE LU TIAULU di Franco Candido

Cap V (Parte C)

 

  • Comu? Nu m’hai mai ntisu numinare? – rimbombau cu na uce cupa cupa Setteranfe. – Possibile? Cuarda, Mesciu Giuanne, ca se sta dici cussì giustu cu me manchi te rispettu, me la segnu! E mo’ ci te ne portu allu nfiernu te spellu onza onza cu tutti li artigli te le sette ranfe mei!

  • Nah!… Ma ce sta dici? Mancu hai rriatu e già sta pretichi te mazzate! Chieu ticu sine, ca m’ane mannatu lu tialu, e puru lu cchiù bruttu, ma ce bisognu te presenti intra stu simile motu? Nu tieni propriu nu picchi te crianza, mancu ‘nanzi le fimmine? E ce sinti, Cerberu riutatu a gnommaru?

  • Cerca parli picca e bazzate ca li teice anni te cchiui ca li futtisti a ddhru fessa te Mefistofele hane spicciati e tuttu lu nfiernu sta te spetta te conza l’osse. Minatene te lu liettu! Sbricate e nu me fare mbestialire ca se no fazzu chieu me canusci!

  • Toccu ce sii tiaulu! Nu me tai mancu tiempu me nfilu nu paru te causi? Sta me azzu, sta me azzu! Ca chieu su de parola! Ce te criti? Ca chieu aggiu sempre tinute bone intenzioni!

  • Ah! Ah! Ah! Cittu e sbricate! – tisse Setteranfe scoppiannu a ritire cu li vapori te li rutti e de li piriti nzurficiati ca li issìane te nanzi e de retu. – Quista sine ca ete bella! Tie, tieni bone intenzioni? Tocca ne la propriu cuntu a Mefistofele sta barzelletta! Cu la sacci, Mesciu Giuanne, ca le strate te lu nfiernu suntu mmattunate te bone intenzioni! A ci oi pigli pe’ fessa?

  • Naaah! T’hai fissatu ca ogliu te pigliu pe’ fessa! – tisse Mesciu Giuanne pigliaunnu li causi te coste allu liettu. – Cuarda ca chieu su sinceru e boi te ticu propriu la verità? Ae te chieri ca m’aggiu priparatu a stu mumentu, nu bete veru, Maria? Nah, dimmanna muglierama, ma senza la strolichi ca se no nu se nfaccia te sutta le cuperte!

  • None! None! Nu nc’é bisognu me ddimanna cu ddhra uce te tiaulu! Ete veru! Ete veru! – tisse lesta lesta la Maria, senza se spoglica la facce. Ae na simana ca sta se ccoglie le robbe cu se n’egna!

  • Beh! E sbricate te chiesti allora, ca nu imu rriare mancu cu nu minutu te ritardu, ca nu aggiu filu fare ficure cu Satanassu pe’ curpa toa, ca cu ddhru sguardu te focu ca tene nu nci ole nienzi me duma comu focara se te lassu quai nu minutu te cchiui!

(continua crai)

LU SCARPARU TE LU TIAULU di Franco Candido

Cap V (Parte B)

 

  • Nu te preoccupare, maestà, statte sicuru ca ritornu degnu te la fiducia ca sta me tai. – tisse Setteranfe cu n’inchinu ca quasi ìa rriatu tocca an terra cu le corne. – Nu s’ha mai istu nu tiaulu ca se rispetti perdire na battaglia contru n’omu. Certu, quarche fessa ogni tantu nc’ete, ma ce bboi nci faci, po’ capitare puru alli cchiù tristi tiauli cu tegnane na ciurnata storta. – Poi, se azzau fice nu piritu puzzulente te salutu e spunnau intra la spelonca soa.

  • Cunnussìa te sietti alla seggia ca nci ncoddhri! – lu avvertìu Mefistofele prima parta. – Iti ca quiddhru te offre lu café e te tice te ddifrischi; nu nci critire, pe’ carità te l’anime! Quiddhra na scusa ete cu te le sona cu lu minaturu!

  • Te ringraziu pe’ l’avvertimentu! – rispuse Setteranfe cu ddhra certa aria te superiorità ca nu li inìa mai menu. – Ma nu te preoccupare ca nu sta parli cu nu fessa comu a tie! Appena me tice cu me ssettu li tau nu corpu te scuriciatu ca li scoddhru la pelle te le spaddhre! Statte bonu Mefistofele ca te vendicu chieu!

Cussì, allu scatire te li teice anni, n’auru tiaulu cchiù forte e agguerritu te lu primu se prisintàu a casa te Mesciu Giuanne cu li futta l’anima.

  • PUUUUUMMM! – se ntise a menzanotte, tuttu te paru, mentre li cristiani te carbu sta ddurmìane; trimulàu lu liettu, li pariti e puru lu càntaru smaltatu ca stia muglicatu cu lu cuperchiu te subbra.

  • Eh! Ce bete! – critàu Mesciu Giuanne, biancu an facce e menzu durmisciutu.

  • – Ce ha scoppiatu n’auru terremotu? Maria! Maria, zumpatene, fucimunneli a ddhra fore, ca sta succede nu macellu!

  • None! Fermatibu! – critàu lu tiaulu a mienzu lu fumu te lu scoppiu. – Chieu suntu, Setteranfe! Nu nc’é motivo cu bu preoccupati!

  • Setteranfe?! – se meravigliàu senza capisca Mesciu Giuanne. – E ci sinti? Ca nu t’aggiu mai ntisu numinare?!

(continua crai)

LU SCARPARU TE LU TIAULU di Franco Candido

Cap V (Parte A)

QUANNU MESCIU GIUANNE SE NCONTRàU CU SETTERANFE

Setteranfe era unu te li cchiù brutti tiauli te l’armata te riserva te Luciferu. In casu te sconfitta in guerra contru l’angili, st’armata tiabolica tinìa lu compitu cu salva l’armata principale te li tiauli e cu li porta allu sicuru intra le concavità nfernali, addhrai ca lu male cchiù feroce se putìa sfrenare contru le anime tannate, senza periculu bessa scopertu te ceddhri.

Setteranfe era tantu furbu e terribile ca era l’immagine stessa te la lurderìa e te la crudeltà senza rimediu, tantu ca ìa rimastu scapulu finu all’età te mille e cinquecentu e passa anni propriu percene nuddhra tiaulessa ìa ulutu se lu nzura pe’ ddr’alitu fetente ca tinìa e pe’ ddhra fama te scostumatezza, disonestà e cattiveria ca se purtà te retu, comu sicutieddru. Te tutti li petteculezzi indecenti ca giràne intra le spelonche passatiempu te lu nfiernu, quiddhri subbra te iddhru erane li cchiù scustumati e scandalosi, tantu ca tutti lu evitàne cu ogni scusa cunnussìa ìane béssire nominati te paru, appressu a iddru.

Stu timoniu te nu tiaulu ìa ddintatu famosu puru percene nu s’ìa fatta mai scappare n’anima, quannu ìa statu cumannatu bessa an caccia. Serrà forte intra le manu lu discraziatu ca li ccappà, lu zziccà pe’ piettu cu tutte e sette le ranfe te fore, lu cianfà sullu coddhru cu le fauci nvelenate e nu lu lassà cire finu a quannu nu l’ìa stunatu e ammaestratu propriu come ddhra animale ca iddhru stessu era. Poi, strisciannu e sibilannu comu nu serpente, ne lu purtà allu caputiaulu come premiu te battaglia, strintu a mmienzu le ddò fauci, cittu e sotu. Era nzopportabbile pe’ ddhru risu te cattiveria ca tinìa stampatu an facce puru dopu, quannu soddisfattu pe’ lu premiu ca li ricalà Satanassu, se ne cia senza mancu cuarda an facce ci l’ìa suppurtatu pe’ tutta la ciurnata. Era insomma, Setteranfe, nu principe nfernale ca nu ìa mai canusciutu fallimentu e perciò era unu te li tiauli preferiti te Luciferu, ca nu mancà mai li riconosca li giusti meriti e riconoscimenti.

  • Setteranfe, – tisse lu capu te li tiauli cu ddhra uce cavernosa e putente ca parìa nu scoppiu te sulfuriu, manu a manu ca le parole li issìane nfuocate te li tienti, te paru cu ddhr’improvvisi spiati te fumu e de focu e a ddhre sicchiate te bava, incandescente comu lava. – Fra teice anni me spettu ca me nnuci l’anima te Mesciu Giuanne! Cerca cu ne te faci pigliare pe’ fessa comu ddhru sfacinnatu te Mefistofele, se no suntu cuai! Iti ca fra tutti li tiauli sta preferiscu a tie ca sinti lu cchiù battaglieru. Nu me scuntintare, ca se no te ncatinu pe’ mille anni arretu alli ciucci te lu ntartieri russu, cu li ccogli le cacazzule ca aune facennu, e ca aune famose pe’ lu fiezzu e lu fetore te seculi e seculi te scioglimenti te panza.

(continua crai)

LU SCARPARU TE LU TIAULU di Franco candido

Cap IV (Parte C)

  • E… T’ìa dire n’aura cosa… – tisse ntorna Mefistofele cu nu filu te uce e suspirannu. – Te stizzi se te la ticu?

  • E comu m’aggiu stizzare cchiui te quantu stau? – rimbombau lu capu te li tiauli muzzicannuse la cuta per la raggia. – Timme! Ce aggiu suppurtare ancora? Ce nu m’hai tittu?

  • Lu fattu ete ca… Sta me ne tìa tante, no! Ca chieu, cu me lassa stare, l’aggiu tittu ca li tìa teice anni auri te vita e tanti sordi quanti ne li servìane, cu fazza festa ogni giurnu, pe’ quantu ole iddhru stessu. E quiddhru ha buluta la firma mia sullu contrattu, e puru an doppia copia, ca nu putimu mancu tire cchiui ca ete fausu!

  • Tiscraziatu ca nu sinti auru! T’ha sciucatu bonu bonu comu lu fessa cchiù fessa! E chieu me critìa ca eri lu megliu! An doppia copia l’hai firmatu? Poru a mie! Ce ficura! Ci sape comu sta se la ritune an Paratisu l’arcangelu Michele e tutti l’auri Santi! Ma sinti sicuru ca nu se pote fare nienzi cchiui?

  • Sine! Cuarda, nah! La firma soa e la mia staune scritte chiare chiare, una te coste all’aura sullu quaternu russu ca me tiesti! Nah! Pigliatelu ntorna!

  • Affanculu tie e lu quaternu russu, ca nu mbogliu mancu lu iciu chiui! Abbatine! Abba minalu intra lu focu eternu cu se brucia! – critàu luciferu mentre ne lu tirà sulle corne. E mo’ perdite te nanzi all’occhi mei e bba chiamame Setteranfe qua quiddhru ete nu tiaulu ca l’anime nu se le face scappare filu, cu l’artigli ca tene. Fra deice anni mannu iddhru li piglia l’anima a Mesciu Giuanne, ca tie sinti bonu si e no cu pulizzi le spelonche nfernali te la matina alla sira! Sparisci! Perdite!

(continua crai)

LU SCARPARU TE LU TIAULU di Franco Candido

Cap IV (Parte B)

  • Beh… Prima te tuttu m’ha futtuti tutti li sordi; poi, m’ha fattu ncuddhrare su na seggia e m’ha pigliatu cu nu minaturu e me n’ha date tante, ma tante, ca m’ha menzu scemunitu! – rispuse Mefistofele scuperchiannu le ferite e li ozzi ca l’ìa fatti lu minaturu. – Nnu biti? Nah! Cuarda comu m’ha cumbinatu! Cuarda. nah!

  • Minchia! Possibile? Cussì putente ete? – tisse Luciferu, facennuse la cruce all’ammersa. – E dicune ca su chieu lu bestia! E mo’ addhru stae, ca ne li passu ddoi cu me la scuntu? Ca alli tiali mei tocca li portane rispettu comu se ìa béssire chieu stessu!

  • Ah!.. A.. Allora, n… nu hai capitu?! – tisse lu tiaulu messaggeru cu la uce trimulante. – Nu lla… nu l’aggiu nuttu filu! Ca me n’ha date tante c’ha duccatu lu lassu addhrai stessu e cu me ne fu, ca se no m’ìa lassatu friddu an terra, anzi sulla seggia!

  • Nu l’hai nuttuuu?! – critàu lu capu te li tiauli cu na uce te tronu, scutulannu li stipiti te tutti li purtuni te lu nfiernu. – Comu sarebbe ca nu l’hai nuttu?! Mefistofele, iti ca spicci fiaccu! Nu ha mai successu ca n’omu qualunque te la terra me face fessa, ma se sta fiata ha successu, fazzu se gira lu munnu capisutta!

  • Patrunu, pietà! Patrunu miu, nu te stizzare cu mie, ca nu tegnu curpa! Ce sapìa chieu ca se me sittà a ddhra seggia nci ncuddrà? Ci lu facìa cussì furbu? Tutti m’ìane tittu ca era nu mienzu fessa e tantu tiscraziatu, ca li amici soi stessi li futtìane li sordi quannu se mbriacà. M’ìane tittu puru ca ulìa se ccia percé nu tinìa cchiui na lira e m’ìa parsita la verità, ca se no l’anima m’ìa innuta? Perciò, ci se putìa mai immaginare ca m’ìa pigliare pe’ fessa a ddhru simile motu?

  • Certu ete ca se nu me pozzu fidare cchiui te li megliu tiauli, vuol dire ca lu nfiernu miu sta spiccia propriu suttafunnu! – sibilau Luciferu spiatannu fiamme te lu nasu.

(continua crai)